Al treilea rand de riduri

Fiecare gand ce il am e mai prezent ca prezentul. De fapt, nu pot sa simt clipa asta de care iti spun pentru ca in mintea mea brazdeaza inca gandul trecut. Si-a facut loc incet, dar temeinic asemeni unui caine la care o data i-ai dat o bucata de paine, el nu o sa mai plece niciodata. Iar in cazul asta e vorba de alt tip de fidelitate, acum o sa ii simt coltii in creier. E acolo, il simt si isi croieste drumul spre fata mea, o sa imi apara in ochi si o sa imi apese fruntea de acum incolo.

Am vazut copii de cateva zile cu cearcane. De unde le are? De la bunica sau de la tata? Sau din orele de cearta dintre parinti? Sa fie de la mama ce plangea in baie ca el, viitorul sot nu mai vorbeste cu ea? Sau de la palma ce i-a dat capul pe spate cand a indraznit sa ii spuna lui ca a opta bereĀ poateĀ e cam mult…

Am crescut cu doua femei care au avut o viata grea si plangeau des. Mai erau si vecinele ce isi incasau bataie zilnic, temeinic, cum era “traditia” in blocurile muncitoresti de beton in anii ’80. Mai tarziu, plansul a fost pentru mine o chestie nefireasca, nu stiam ce sa fac cu cineva care plangea langa mine. Dupa aceea, din atata nestiinta, am dat in ignoranta, iar apoi pur si simplu nu am mai putut plange. Iar asta nu are nimic in comun cu barbatia, ca nu plangi nu te face mai barbat, te face mai neclar poate, cand nu ti-ai curatit ochii de ani si ani nu o sa mai vezi nimic bine.

curte

Se termina toamna asta si nimeni nu are chef de curatenie, nimeni nu face ordine, nu exista curatenia de toamna. Dar eu stiu si tu stii. E cazul sa adun baloanele colorate, sa le pun deoparte, nu vreau sa le sparg. E cazul sa arunc sticlele. Sunt goale, nu mai sunt de folos nimanui. Si rufele astea… Sunt spalate de mult. Trebuie impachetate si puse pe raft. Trebuie sa fac ordine si sa ma pregatesc. Imi propun sa vina vara, nu iarna.

Si inca un lucru. Usile nu se inchid, noi le inchidem singuri si deschidem inca un rand de riduri.

facebookmail