Nu mai astepta

Multe lucruri ne par acum diferite. Oameni, obiceiuri, felul in care comunicam. Problemele sunt mereu insa aceleasi. Locuri de munca. In anii 80 era greu sa ai un job usor. Da, fiecare putea sa fie angajat lacatus mecanic sau la Avicola, nu trebuia sa inveti foarte mult, insa functionar la primarie era mai greu sa ajungi. Si atunci si acum aveai nevoie de pile. Atunci la partid, acum s-a adaugat un e. In anii 90 a fost si mai si. In primul rand ca nu prea mai avea nimeni chef sa munceasca, de la 6 zile de munca pe saptamana s-a trecut la 5 iar spectacolul inchiderii de fabrici, cooperative agricole sau uzine era in plina desfasurare. Dupa 2000  toata lumea avea cate o treaba insa putini au muncit efectiv. Pe oricine insa daca sunai iti spunea invariabil am treaba si se faceau si ceva bani. Dupa 2008 treaba s-a cam terminat, combinatiile s-au rarit si a randul celor ce nu au o meserie s-a lungit.

Revin. Locuri de munca bune nu au fost si nu vor exista pe garduri niciodata. Nu e o criza acum cum nu a fost nici in 70 sau 2003. Asa stau lucrurile. De muncit insa e o gramada. Insa cine ar vrea sa mearga pe santier si sa dea cu mistria? Cine vrea sa fie lutier sau tipograf? Cine din cei de 18-25 de ani ar vrea sa invete o meserie? Acum se studiaza minim o facultate, cel mai “firesc” e sa faci doua, se fac mastere si doctorate si apoi ce? Apoi se asteapta. Ce se asteapta? Jobul de vis. Breaking news: jobul de vis nu vine singur. Trebuie, culmea, sa muncesti pentru el. Trebuie sa o iei de jos, sa lupti, sa inveti, sa furi meserie, sa te agati cu indarjire de dorinta de a fi mai bun, trebuie chiar sa iti doresti asta si sa muncesti zi de zi pentru ceea ce vrei.

Ce spun aici nu e cu dedicatie pentru nimeni. Ideea mi-a venit vazand filmuletul de la finalul articolului si gandindu-ma la mama mea ce a plecat cand avea 14 ani sa invete o meserie tocmai la Braila, ma gandesc la cei care la aceeasi varsta mergeau la 4-500 de km de casa sa isi faca un rost, se intorceau dupa patru ani si chiar isi incepeau viata. Nu spun acum ca fiecare absolvent de litere ar trebui sa se faca taximetrist. Spun ca ar trebui sa incepi de undeva, ar trebui sa accepti ca nu stii sa faci aproape nimic si munca ta, din pacate, valoreaza doar 900 de lei acum, ar trebui sa ai mai multa ambitie si pur si simplu sa inveti ca viata a fost asa si acum 20 si acum 30 de ani, nu ai doar tu ghinion!

facebookmail