Revansa ciudatilor

In clasa  2a devenisem deja pionier si imi purtam cravata cu mandrie. La 8 ani comunismul putea sa faca un copil fericit, nu aruncati cu piatra. In al doilea trimestru a venit un coleg nou, Dorel pe numele lui. Era destul de speriat, se transferase de la scoala generala din Susenii Bargaului si se simtea stingher intre noi, cei de la oras. Parul lui rosu era singurul lucru cu care iesea in evidenta. Simplu si tacut, plin in catalog de 5 si de 6 Dorel nu conta in acea clasa.

dorel

Alt coleg invizibil era Marcel. Foarte atent imbracat mereu dar simplu, Marcel era copilul unei tinere educatoare si a unui bisnitar din Piata Decebal. El insa o mostenise pe mama lui, avea niste ochi blanzi si albastrii, parul putin ciufulit si o fata pasnica. Statea cu mana intinsa in special la orele de aritmetica insa in coltul unde fusese asezat atentia invatatoarei nu ajungea niciodata.

marcel

Dupa cativa ani, in clasa a 6a a aparut Tina. Intunecata si izolata, mereu singura si trista. Desi draguta, cu mama romanca si tatal student african la Cluj, Tina nu intra in nici un cerc. Fetele o excludeau pentru ca era mai colorata, baietilor li se parea ciudata si uite asa colega mea a trecut prin scoala ca o umbra.

tina

Marian si Costel erau perceputi ca unul. Vecini la bloc, colegi de la gradinita pana in clasa 9a cei doi pareau ca pun mereu ceva la cale. Problema e ca doar lor li se parea interesant ce ticluiau, in echipa de fotbal nu erau selectati, utc-isti nu au fost niciodata ca nu au invatat bine iar fetele… Fetele ce sa spuna de doi baieti ce petreceau tot timpul impreuna?!

marian&costel

Timpul insa trece si umbrele mai pleaca, cei ce sunt stersi si dati deoparte si-au dres vocea si au pasit treapta cu treapta cuminti si discreti iar acum isi cer locul pe scena vietii. Ei sunt cei ce fac acum dreptatea si dau tonul. De ei trebuie sa ascultam pentru ca in linistea lor au vazut lucrurile diferit si nu au gresit. Stiu ca muzica nu se mai asculta, se aude doar in glume de radiouri si in casti facute la presa de muncitori chinezi. Mai vad ca muzica inseamna uneori bulane, sani si buci si lumea nu mai asculta, aude doar un zgomot de fond. De asta in acest text nu exista nici o piesa, nici o ilustratie muzicala.

De fapt Dorel este King Krule, Marcel-James Blake, Tina-Fka Twigs iar Marian&Costel inseamna Mount Kimbie. Nu apasa nici un link de mai sus daca nu ai chef de 15-20 de minute de muzica facuta de copii anonimi si neglijati, de frustatii din coltul clasei, de cei ciudati dar frumosi.

facebookmail