Stii de ce alergi?

Zi de zi avem ceva de facut. Uneori ne inchipuim ca suntem importanti si ne comportam ca atare. Plecam dimineata, trebuie sa ajungem la fix la munca, trebuie sa ne facem treaba bine, trebuie sa fim ok cu colegii si sa avem o relatie buna cu sefii. Acasa e familia cu care clar ar fi ideal sa te intelegi. Pana la ea, dupa munca, trebuie sa pleci si stai in trafic sau sa mergi pe jos prin ploaie, inainte de a ajunge, sa faci si cumparaturi, iar seara se presupune ca ar trebui sa ai si un pic de timp pentru tine. Continue reading

Cu plugul prin inima ei

Sunt multe lucruri ce raman nespuse. Prea multe. Adunate in ani de zile si in secunde de chin ce trec cu greu se transforma in durere, in tristete si in presiune ce poate nu le recunoastem,  dar exista. Exista medici pentru cap, desi foarte multi nu recurgem la un astfel de ajutor, insa din pacate pentru doctorii de suflete nu exista facultate. Continue reading

Iubirea ca o baterie

Inceputul. Frumos, cu fluturi in stomac si intalniri. Nu ai nevoie de nimeni si nimic sa iti spuna ce sa faci, voi stiti cel mai bine, sunteti amandoi plini de viata si asta e tot ce conteaza. Este acel moment cand stii fara nici cea mai mica urma de indoiala ca inima voastra e plina de dragoste. Atunci stii si ai baga mana in foc pentru asta. Continue reading

Viata merge inapoi

Pesimistul din mine e bine merci, nu i-am dat cuvantul in acest articol. Realistul insa ma trage din cand in cand de urechi si ma atentioneaza apropo de chestiuni evidente. Medicina, de exemplu. Locul unde tehnologia sta pe loc de zeci de ani, unde procedurile sunt cam aceleasi, problema ce ne intereseaza cel mai mult stagneaza. Oamenii se imbolnavesc “din nimic” la fel de repede, mor pe paturile din spital, iar medicii cat de buni ar fi si cat de inimosi sunt, mare parte dintre ei exerseaza datul din umeri: Imi pare rau, am facut tot ce puteam. Continue reading

Enigmatici si cuminti

Nimanui nu ii place sa recunoasca, insa suntem mereu in cautarea relatiei perfecte. Eu vreau ca Ea sa fie inalta si blonda, el isi doreste o femeie mai matura, iar Dana ar vrea ca el sa fie intelegator, brunet, frumos si sa castige 2400 de euro/luna. Sabloanele pe care le avem in cap exista si daca suntem tentati sa spunem ca nu e asa. Din filmele vazute de mici, din cartile citite pe furis in adolescenta sau de pe o scena oarecare coboara in constiinta noastra modele bune pentru noi, persoanele ideale cu care ne dorim sa ne petrecem viata. Continue reading

Revansa ciudatilor

In clasa  2a devenisem deja pionier si imi purtam cravata cu mandrie. La 8 ani comunismul putea sa faca un copil fericit, nu aruncati cu piatra. In al doilea trimestru a venit un coleg nou, Dorel pe numele lui. Era destul de speriat, se transferase de la scoala generala din Susenii Bargaului si se simtea stingher intre noi, cei de la oras. Parul lui rosu era singurul lucru cu care iesea in evidenta. Simplu si tacut, plin in catalog de 5 si de 6 Dorel nu conta in acea clasa. Continue reading

Ecce homo

M-am nascut la Lupeni, am crescut la Bistrita. Tata e din judetul Suceava, iar de aproape 10 ani stau in Bucuresti. Mama insa era din Maieru, cel mai frumos loc din Romania pentru mine. Asa ca si eu ma consider maierean, acolo imi placea sa merg, acolo imi petreceam multe din vacantele de vara sau iarna, impreuna cu verisorii mei Mariana, Petrisor si Sorin. Din cand in cand insa trebuia sa mergem si la bunici si asta nu era o stire foarte buna pentru mine. La Maieru erau dealuri verzi si la cativa kilometrii Muntii Rodnei, la Budus era mai sec peisajul si nu erau verisorii mei. La Maieru mergeam “la vale” in Somes si eram “baiatul simpatic de la Bistrita”, la Budus unchiul Nucu ma arunca unde era apa mai mare insa asa am invatat sa inot. La Maieru, mergeam de Craciun sa colindam si de revelion cu “Plugusorul” si faceam 400 lei intr-o seara, iar la Budus stateam langa o soba si ascultam aceleasi povesti plictisitoare in aceea vreme. Continue reading

Unde?

La un moment dat nu o sa mai am solutii pentru a pleca. Nu o sa mai stiu incotro sa o mai iau pentru a scapa de ceea ce adunat si pus in raftul zilnic devine stres, nervi, suparare. De traficul de temeri ce ma macina zi de zi si de ganduri ce se urca pe mine secunda de secunda. De frigul nefiresc de firesc. De noaptea ce vine la ora 16:30. De ego-ul ce inca imi da tarcoale ca o hiena. De amintiri. De mintea ce macina mereu ceva. Continue reading

Al treilea rand de riduri

Fiecare gand ce il am e mai prezent ca prezentul. De fapt, nu pot sa simt clipa asta de care iti spun pentru ca in mintea mea brazdeaza inca gandul trecut. Si-a facut loc incet, dar temeinic asemeni unui caine la care o data i-ai dat o bucata de paine, el nu o sa mai plece niciodata. Iar in cazul asta e vorba de alt tip de fidelitate, acum o sa ii simt coltii in creier. E acolo, il simt si isi croieste drumul spre fata mea, o sa imi apara in ochi si o sa imi apese fruntea de acum incolo.

Continue reading

Pentru cei singuri

Drumul spre casa seara e cel mai crunt. Te urci in tramvai si lumea se baga in sufletul tau fara sa ceri asta, fara sa vrei, fara sa le spui nimic. Si te uiti prin ea, prin geam, prin vitrinele de la H&M si panourile publicitare cu Nurofen, ai putea sa tai tot orasul cu privirea ta. Dupa aceea mai ai de mers din statie pana in casa. Continue reading