Stii de ce alergi?

Zi de zi avem ceva de facut. Uneori ne inchipuim ca suntem importanti si ne comportam ca atare. Plecam dimineata, trebuie sa ajungem la fix la munca, trebuie sa ne facem treaba bine, trebuie sa fim ok cu colegii si sa avem o relatie buna cu sefii. Acasa e familia cu care clar ar fi ideal sa te intelegi. Pana la ea, dupa munca, trebuie sa pleci si stai in trafic sau sa mergi pe jos prin ploaie, inainte de a ajunge, sa faci si cumparaturi, iar seara se presupune ca ar trebui sa ai si un pic de timp pentru tine. Continue reading

Iubirea ca o baterie

Inceputul. Frumos, cu fluturi in stomac si intalniri. Nu ai nevoie de nimeni si nimic sa iti spuna ce sa faci, voi stiti cel mai bine, sunteti amandoi plini de viata si asta e tot ce conteaza. Este acel moment cand stii fara nici cea mai mica urma de indoiala ca inima voastra e plina de dragoste. Atunci stii si ai baga mana in foc pentru asta. Continue reading

Sa nu-ti para rau

Fiecare varsta are concluziile ei. Cand eram mic primeam prea multe lectii, aveam o gramada de teme si am descoperit pentru prima data teoria relativitatii. La scoala timpul trecea foarte greu, cand ajungeam acasa si trageam cate o nemteasca cu Tibi se facea noapte cat ai zice “mai stau 5 minute”. De gasca nu eram nici atunci cum nu am reusit sa fiu nici mai tarziu. Nu fumam in baie si nici  bataus nu am fost. In schimb mai incasam cate o palma de la sora mea cand incercam sa ii ascunde un cinci la mate. Asta nu a rezolvat nimic, singura formula ce imi trecea prin cap era cum sa sa cresc mai repede sa-i intorc serviciul surorii mele. Continue reading

Unde?

La un moment dat nu o sa mai am solutii pentru a pleca. Nu o sa mai stiu incotro sa o mai iau pentru a scapa de ceea ce adunat si pus in raftul zilnic devine stres, nervi, suparare. De traficul de temeri ce ma macina zi de zi si de ganduri ce se urca pe mine secunda de secunda. De frigul nefiresc de firesc. De noaptea ce vine la ora 16:30. De ego-ul ce inca imi da tarcoale ca o hiena. De amintiri. De mintea ce macina mereu ceva. Continue reading

Nu mai astepta

Multe lucruri ne par acum diferite. Oameni, obiceiuri, felul in care comunicam. Problemele sunt mereu insa aceleasi. Locuri de munca. In anii 80 era greu sa ai un job usor. Da, fiecare putea sa fie angajat lacatus mecanic sau la Avicola, nu trebuia sa inveti foarte mult, insa functionar la primarie era mai greu sa ajungi. Si atunci si acum aveai nevoie de pile. Atunci la partid, acum s-a adaugat un e. In anii 90 a fost si mai si. In primul rand ca nu prea mai avea nimeni chef sa munceasca, de la 6 zile de munca pe saptamana s-a trecut la 5 iar spectacolul inchiderii de fabrici, cooperative agricole sau uzine era in plina desfasurare. Dupa 2000  toata lumea avea cate o treaba insa putini au muncit efectiv. Pe oricine insa daca sunai iti spunea invariabil am treaba si se faceau si ceva bani. Dupa 2008 treaba s-a cam terminat, combinatiile s-au rarit si a randul celor ce nu au o meserie s-a lungit.

Continue reading