Cu plugul prin inima ei

Sunt multe lucruri ce raman nespuse. Prea multe. Adunate in ani de zile si in secunde de chin ce trec cu greu se transforma in durere, in tristete si in presiune ce poate nu le recunoastem,  dar exista. Exista medici pentru cap, desi foarte multi nu recurgem la un astfel de ajutor, insa din pacate pentru doctorii de suflete nu exista facultate. Continue reading

Iubirea ca o baterie

Inceputul. Frumos, cu fluturi in stomac si intalniri. Nu ai nevoie de nimeni si nimic sa iti spuna ce sa faci, voi stiti cel mai bine, sunteti amandoi plini de viata si asta e tot ce conteaza. Este acel moment cand stii fara nici cea mai mica urma de indoiala ca inima voastra e plina de dragoste. Atunci stii si ai baga mana in foc pentru asta. Continue reading

Viata merge inapoi

Pesimistul din mine e bine merci, nu i-am dat cuvantul in acest articol. Realistul insa ma trage din cand in cand de urechi si ma atentioneaza apropo de chestiuni evidente. Medicina, de exemplu. Locul unde tehnologia sta pe loc de zeci de ani, unde procedurile sunt cam aceleasi, problema ce ne intereseaza cel mai mult stagneaza. Oamenii se imbolnavesc “din nimic” la fel de repede, mor pe paturile din spital, iar medicii cat de buni ar fi si cat de inimosi sunt, mare parte dintre ei exerseaza datul din umeri: Imi pare rau, am facut tot ce puteam. Continue reading

Sa nu-ti para rau

Fiecare varsta are concluziile ei. Cand eram mic primeam prea multe lectii, aveam o gramada de teme si am descoperit pentru prima data teoria relativitatii. La scoala timpul trecea foarte greu, cand ajungeam acasa si trageam cate o nemteasca cu Tibi se facea noapte cat ai zice “mai stau 5 minute”. De gasca nu eram nici atunci cum nu am reusit sa fiu nici mai tarziu. Nu fumam in baie si nici  bataus nu am fost. In schimb mai incasam cate o palma de la sora mea cand incercam sa ii ascunde un cinci la mate. Asta nu a rezolvat nimic, singura formula ce imi trecea prin cap era cum sa sa cresc mai repede sa-i intorc serviciul surorii mele. Continue reading

Unde?

La un moment dat nu o sa mai am solutii pentru a pleca. Nu o sa mai stiu incotro sa o mai iau pentru a scapa de ceea ce adunat si pus in raftul zilnic devine stres, nervi, suparare. De traficul de temeri ce ma macina zi de zi si de ganduri ce se urca pe mine secunda de secunda. De frigul nefiresc de firesc. De noaptea ce vine la ora 16:30. De ego-ul ce inca imi da tarcoale ca o hiena. De amintiri. De mintea ce macina mereu ceva. Continue reading

Al treilea rand de riduri

Fiecare gand ce il am e mai prezent ca prezentul. De fapt, nu pot sa simt clipa asta de care iti spun pentru ca in mintea mea brazdeaza inca gandul trecut. Si-a facut loc incet, dar temeinic asemeni unui caine la care o data i-ai dat o bucata de paine, el nu o sa mai plece niciodata. Iar in cazul asta e vorba de alt tip de fidelitate, acum o sa ii simt coltii in creier. E acolo, il simt si isi croieste drumul spre fata mea, o sa imi apara in ochi si o sa imi apese fruntea de acum incolo.

Continue reading

Pentru cei singuri

Drumul spre casa seara e cel mai crunt. Te urci in tramvai si lumea se baga in sufletul tau fara sa ceri asta, fara sa vrei, fara sa le spui nimic. Si te uiti prin ea, prin geam, prin vitrinele de la H&M si panourile publicitare cu Nurofen, ai putea sa tai tot orasul cu privirea ta. Dupa aceea mai ai de mers din statie pana in casa. Continue reading

Play repeat play

Ascult o piesa de cateva zile. O ascult dimineata cand ma trezesc, in timpul micului dejun, cand ma pregatesc sa ies, in casti pe strada, in metrou si pe banda de alergat. Nu ma plictisesc de ea dar daca era imprimata pe un disc cred ca deja l-as fi stricat. Nu e prima data cand patesc asta dar acum, poate mai mult ca altadata, piesa asta m-a fixat pe cineva din viata mea. Stii si tu nu? O melodie, niste versuri, le asculti si nu intelegi cum autorul stie atatea despre viata ta… On Again Off Again Friend este piesa despre care va vorbesc acum, Gabriel Royal este artistul. Ce este senzational pentru mine e ca omul asta canta de trei ani in metroul din NY si face parte dintr-o comunitate insemnata de muzicieni adevarati ce nu au nevoie de o scena, lumini si o gramada de aparatura pentru a canta. Continue reading

Viata pe pauza

Toti oamenii pe care ii cunosc sunt ocupati. Daca ii suni sunt prinsi-”te sun eu mai tarziu”, daca te vezi cu ei-”hai sa vorbim repede acum cateva minute si daca e ne vedem noi mai tarziu”, raspunsul la un sms e standard-”revin in 20 de min”. Seara sunt obositi, diminetile sunt proaste, daca nu e cafea sunt dezastruoase, avem insomnii, ne certam cu prietenii, sotiile sau amantele, uitam sa ne sunam parintii, luni oricum e o zi de cacat, saptamana are doar sapte zile, in general “nicicum nu e bine”. Continue reading